Pentru ca se intalneste salbatic in tara noastra, macrisul este foarte rar cultivat in gradini. Cei ce il consuma prefera sa il culeaga direct din natura. Frunzele sale, acrisoare si parfumate, se folosesc mai ales pentru salate, dar si ciorbe sau supe. Este plin de vitamine si substante hranitoare, proprietatile sale facandu-l apreciat si de terapia naturista, in tratamentul unor boli ale ficatului.
Exista mai multe varietati de macris, cum ar fi: Rumex acetosa (macrisul mare) care are valoare culinara si se cultiva, Rumex acetosella (macrisul marunt sau macrisul iepurelui), Rumex crispus (dragavei, sau stevie creata), Rumex alpestris (macris ciobanesc) si Rumex scutatus Ultimele specii sunt utilizate in medicina populara, neavand valoare culinara.
Singura specie folosita la bucatarie este macrisul mare, Rumex acetosaFrunzele se prepara in acelasi mod ca si spanacul sau stevia, gustul sau acrisor facandu-l insa potrivit pentru salate si ciorbe, ca inlocuitor al legumelor amintite. Are proprietati antitumorale si detoxifiaza ficatul.
Medicina populara pomeneste radacina de macris ca un medicament al ficatului. Radacina rasa si utilizata sub forma de decoct face minuni in tratamentul unor boli de piele sau al tumorilor benigne si chiar maligne. In cure de detoxifiere, care dureaza cateva luni, radacina de macris reface ficatul. Din punct de vedere botanic, este planta perena erbacee sexuat dioica, cu radacina pivotanta, fusiforma, frunzele de forma lanceolata, crestate la baza. Infloreste la sfarsitul lunii mai. Fructul este o nucula, in interior o singura saminta de culoare bruna inchis, cu forma triedica. Intr-un gram intra intre 900 - 1400 seminte.Facultatea germinativa (de 90%) se pastreaza foarte bine timp de 4 ani. Desi semintele incoltesc in doua zile, durata rasaririi este de 10 - 12 zile.
Este o planta adaptabila care poate fi intalnita de la campie pana pe pajistile alpine. Este foarte putin pretentios fata de temperatura, macrisul isi face aparitia inca de la inceputul primaverii. Creste atat la umbra cat si pe terenuri expuse la soare, in acest caz avand nevoie de mai multa apa deoarece isi dezvolta rapid tijele florale iar frunzele stagneaza. Prefera soluri nisipoase, usoare, neutre sau slab acide.
Se seamana toamna, in luna septembrie, intr-un sol bine afanat. Se seamana pe randuri, la 30 cm distanta, distanta recomandata intre plante fiind de 10 cm. Cultura astfel infiintata dureaza 3 - 4 ani, singurele lucrari de ingrijire necesare sunt cele de combatere a buruienilor si daunatorilor.
Este atacat frecvent de musca macrisului (Pegomia bicolor) si de afide (Aphis lumicis). Alti daunatori sunt melcii, care se indeparteaza usor prin presararea unei benzi de cativa centimetri de var in jurul brazdei de macris
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu