GARGARITA PORUMBULUI

Gargarita porumbului (Tanymecus dilaticollis)

Coleopterele reprezinta, in mod cert, ordinul cel mai bogat in specii din tot regnul animal, cuprinzand aproape jumatate din speciile cunoscute de insecte. Grupul coleopterelor este remarcabil din punct de vedere al variatiunii formelor si culorilor reprezentantilor sai si concureaza, ca numar de specii, cu acarienii. Caracteristicile comune ale acestor specii sunt aripile anterioare ingrosate (elitrele), care, in stare de repaus, protejeaza, asemenea unor carapace, aripile fine, posterioare. In timpul zborului aceastea din urma sunt cele care actioneaza, in timp ce elitrele stau intinse sau sunt tinute inchise, ca la gandacul trandafirilor. Inmultirea se face prin metamorfoza completa (ou - larva - pupa - adult).

Gargarita porumbului face parte din clasa Insecta, ordinul Coleoptera, familia Curculionidae, genul Tanymecus si este raspandita in: Slovacia, Ungaria, Romania, Bulgaria, o parte a Iugoslaviei, Grecia, Turcia, Siria, Iran si Irac. O intalnim, de asemenea, in unele regiuni din Modova si Ucraina, in regiunea Rostov si in Caucaz.

Face parte din categoria coleopterelor vegetariene, hranindu-se cu radacinile, frunzele sau tulpinile plantelor de cultura (spre deosebire de coleopterele carnivore, a caror hrana consta din alte insecte, adultii si larvele acestora sau cadavrele diferitelor animale).

Este un gandac mic, cu o lungime variind intre 5,1 si 9,6 mm., de culoare cenusie – cafenie, cu un cioc asemanator celui de rata. Apare primavara pe cerealele de toamna, iar in mai, cand rasare porumbul, se muta pe sol, unde femela isi depune ouale, unul cate unul, la o adancime de 2 cm. fata de pamant. Larvele de dezvolta in 10-12 zile, la o temperatura de 20°C, iar apoi coboara 20-60 cm. in pamant, unde consuma radacinile plantelor cultivate. Tanymecus dilaticollis pot ataca si culturile de sfecla, floarea soarelui, fasole sau grau.

Dintre daunatorii porumbului se numara: lacusta calatoare (Lacusta migratoria), lacusta italiana (Calliptamus italicus), lacusta marocana (Dociotaurus marocanus), cosasul verde (Tettigonia viridissima), paduchii de frunze ai porumbului (Rhopalosiphum maidis si Schizaphis gragraminum) carabusul de mai (Melolontha melolontha), carabusul de stepa (Amoxia villosa), carabusii cerealelor (Anisophia sagettum si A. austriaca), puricii de pamant (Chaetocnema aridula si Phyllotreta vittula), viermii sarma (Agriotes lineatus, A. ustulatus si A. obscurus), ratisoara porumbului (Tanymecus dilaticollis), buha samanatorilor (Scotia sagetum), sfredelitorul porumbului (Astrinia nubilatis), molia porumbului (Sitotroga cerealella), musca suedeza (Ascinella frit), precum si insecte din fauna utila: Coccinella septempunetata si Chrysopa perla.

Combaterea biologica se realizeaza cu ajutorul biopreparatelor si a dusmanilor naturali, a hormonilor si a antocidiei. Organismele folosite in combaterea biologica sunt: virusurile, bacteriile, ciupercile protozoarele, nematozii, insectele antropodele precum si unele verteblate.